Feeds:
Articole
Comentarii

De-ale bătrâneilor

Bătrâneii sunt o specie ciudată, bosumflaţi când nu le predai locul în autobuz, cu toate că în jurul tău mai sunt 10 locuri libere, fericiţi când îi laşi să se bage în faţa la o coadă la care aştepţi de 20 de minute.
Liniştit, pe un trotuar oarecare, lângă o băncuţă oarecare, aşteptam pe un oarecare. Un moşuleţ, cu 2 sacoşi în braţe, se opreşte lângă mine. Nu bună ziua, nu nimic:
– Oare cât să mai car eu mâncare ca un măgar?
– Ei, asta e…
– Am cărat alaltăieri, am cărat ieri, azi car iar. Oare cât?
– Eh… (plictisit)
– Ia uite, am făcut piaţa, uite ce mi-a mai rămas domnule, uite. (îmi arată 2 lei mototoliţi alături de o batistă)
– Ce să-i faci…
– Dar când mor, ia spune-mi, cine o să mai facă piaţa, cine?
– (fără să vreau, o scap) Pula mea…
– Vai domn’le, ntz, ntz, ntz, dar urât mai vorbeşti.
– Se mai întâmplă.
Şi-a luat sacoşile şi a plecat repejor.

Morala: Nu te băga în vorbă cu necunoscuţi, e posibil să vorbească urât, iar tu, în 80 de ani de viaţă, nu ştii ce-i aia pulă…

Anunțuri

Aberaţia after-party

Abia trezit dintr-o mahmureală care a durat 2 zile, cu un an mai bătrân decât când eram beat, ruşinat de lucrurile pe care le pot face la beţie, dar în acelaşi timp cu o durere imensă în cur, plictisit de seria Star Wars, la care mă uit doar pentru că mă amuză maimuţa turbată, realizez că îmbătrânesc. Odată cu anii, mai câştig o burtă care tinde spre perfecţiune şi o super chelie.
Mă uit în oglindă mulţumit de realizările pe care le-am avut până la această vârstă.
Cu toate că m-am lăsat de băut, mă gândesc să îmi comand pastile.
Îmi place că după ce mă îmbăt mult mai rău decât şeful meu, pot să cer o zi liberă. Există sentimentul demonstraţiei: „Doar ai văzut ce beat eram aseara, îmi iau şi eu liber azi”.
Nu îmi place că, înainte de a solicita ziua liberă a trebuit să măsor o casă. O casă care avea găuri în pereţi. Îmi era frică să-mi proptesc capul de dânsa. O dărâmam.
Sfatul meu pentru tine, cititorule, este următorul: Nu bea bere cât timp ai o fântână arteziană în spate, te vei pişa din 5 în 5 minute.

Eşecuri blogosferice (1)

Vă tot luaţi de mine că mă iau de alţi blogoreici de-ăştia, dar nu pot sa tac.
Uitaţi aici un pulărău care a învăţat să folosească WordPress, nu şi manualele de limba română din păcate.
Pe pulărău l-am văzut prima oară pe forumul bloggerilor. Mi-a atras atenţia muianul de savurator de manele şi mici la kilogram pe care îl avea la avatar. Mi-am zis „mişto, uite unul cu simţul umorului”. Citesc salutul lui: „Bine vam gasit pe toti membri acestui forum.
Ma numesc Cristian si sunt din Turda. Am intrat in lumea blogerile din luna ianuarie.
Am avut mai multe incercari de bloguri pana am ramas la wordpress si cam de o luna m-am mutat pe domeniu cu bani.” Hăhăhă, îmi zic, ăsta-i o pulă şmecheră şi scrie la mişto, ca să se ia proştii de el. Îi vizitez curios blogul.
De sus în jos:
postarea 1) „O melodie care îmi place foarte mult. Prima dată am auzito pe clasa a VIII-a la o oră de muzică, când a cântato profesoare de muzică”. Mai jos, un videoclip iutub, Ducu Bertzi frate.
postarea 2) Gagică cu balcoane mari, plajă, căcat. Nu pot să înţeleg ce-i în mintea unora. Printre atâtea redtuburi si porntuburi, tu crezi că o să mi-o iau la labă pe blogul tau, în faţa unei poze cu o femeie cu lăptăria mare?
postarea 3) Muschi, filmuleţ Arnold în tinereţe. Grasule, mastermind al căcatului de blog, recunoaşte că ţi-a crescut burtă în loc de muşchi. Treci peste, nu mai trăi în „dar da-că…”.
postarea 4) Joc cu bile. De asemenea grasul încearcă o descriere: „Un joc destul de interesant pentru cei la care le place să puşte acele pungi cu bule cu aer.” Tare coaie, împuşcă pungă ce eşti.
postarea 5) Britni Spirs. Tare. „Noul videoclip al lui Briteny Spears care se numeşte Kill The Lights. Acest nou videoclip este un video animat, şi nu este primul de acest gen, acest video este al doilea videoclip animat.” Holy căcat. A apărut al doilea clip animat din lume şi este al lui Britni. Minunat.
postarea 6) Trililiuri cu lăutăreşti cu titlul „fratelui meu”. Plm, mai toţi puţăii graşi care o ard în privat pe manele, în public o ard pe „lăutăreşti de-alea vechi”. Asta-i moda, au auzit ei că muzica ţigănească nu-i manea şi-o ard şmechereşte. Bravo grasule.
postarea 7) idem postarea 6)
sărim peste postarea 8 )
la postarea 9) găsim un personaj des întâlnit prin blogosferă. Eugen. Cum care Eugen, el.
„Cu ajutorul forumul bloggerilor şi al lui Eugen am rezolvat probleme care au apărut aseara la blog.
Acuma sper să nu mai apară nici o problemă la blog, dar totuşi a mai rămas o mică problema care este de când am migrat pe un domeniu cu bani.”
Îmi pare rău să te văd că susţii asemenea specimene Eugen. Sincer.

Trecem peste posturi, ne uităm la pagini. Îmi atrage atenţia pagina „ce citesc”. Plm, intru să văd şi eu ce citeşte grasu. Mă gândeam la Spinoza, Umberto Eco, Stendhal. Găsesc bloguri. Grasu’ e genial, e primul cititor exclusiv de bloguri din lume. Cred că nici etichetele de pe caserolele de mici nu le citeşte. Doar bloguri. In-te-re-sant…
La despre, putem vedea că acest minunat blog nu este doar al umflatului mâncător de mici. Este un blog colectiv coaie, mai scriu două pizde. Genial.

Porcul are un nelipsit buton care se cheamă „download muzică”. Orice cocalar trebuie să aibă unul.

La capitolul „proiecte” observăm că pulărăul este un adevărat blogger. Lucrează la site-uri despre software, despre blogosferă şi la un director web.

Nu în ultimul rând, putem observa motto-ul său. Cuvintele care îl înspiră pe el când stă la bere cu băieţii: „Sunt OM şi a fi OM înseamnă a greşi”.
Dragă pulărău, om, în acest context, nu este verb, aşa că nu poate „însemna” un verb. Tu într-adevăr, eşti un om şi eşti greşit, aşa sună mai bine, nu este aşa?

Uh?

Am un idiot in lista messagerului iahu, de care nu pot scapa.

Astăzi primesc următorul text:
„lupul singuratic Dj Pagubaa: cine mai are probleme cu faza o cunosti pa fata asta sami ceara antivirusul care il alimina pe respectivul virus”

Adică, anumite lucruri din limbajul ăsta mesengeristic le mai folosesc şi ei, dar cât să înţeleagă omul ce vreau de la el.
De puţă singuratică ăsta am făcut rost când am postat un anunţ prin care anunţam oamenii interesaţi că donez o chitară, dar că dacă vrea cineva să o ia, va trebui să se deplaseze până în Călăraşi, pentru că nu mişc nici un deget să o duc la poştă sau la curier. Aşa că idiotul intră şi începe să se dea „colecţionar de chitare Orfeus”. Sincer să fiu, sunt nişte chitare foarte proaste, un fel de Reghin, nimeni nu le vrea şi nimeni nu le colecţionează. I-am spus să vină să o ia dacă vrea, pe urmă a urmat o discuţie prostească, în care se ruga de mine să i-o trimit prin poştă că plăteşte transportul. I-am explicat să se ducă dracului, dar n-a vrut.
Aşa că, dragă idiotule, cu toate că te-am pus pe lista cu ignoraţi şi te-am rugat frumos să mă stergi din lista, observ că tot îmi trimiţi zilnic prostiile care îţi vin în minte în timp ce te pişi prin bobiţa de orez care îţi atârna sub pantaloni. Dragă puţă bleagă, sper să citeşti aceste cre mă încearcă pe mine când văd proşti, atunci când vei vedea oameni mai inteligenţi decât tine. În acest mod, se va crea o zonă crepusculară şi vei crăpa foarte repede.

id-ul lui este dj_pagubaa, dacă aveţi să-i transmiteţi ceva.
Mult succes şi viaţă scurtă.

Chef nebun, lăutari, dansuri, etc. Eu, treaz, fără chef de lăutari şi dansuri, dornic de a-mi îndeplini îndatoririle de şofer al gazdei, plec din localul cu pricina şi găsesc o terasa răcoroasă. Nou deschisă, de către nenea Itu, aproape de ieşirea din oraş, pe şoseaua Chiciului. Drăguţă, populată de „crema” oraşului. Acolo ne instalăm noi la o masă, în jur, majoritatea meselor ocupate, mai erau şi câteva libere. Vine chelneraşul, facem noi comanda:
– O bere fără alcool.
– Ştiţi, avem doar Ursus…
– Da, o bere fără alcool, nu mă interesează marca, toată e pişat de fată mare.
(În acest moment chelnerul notează comanda pe un carneţel pe care îl ţinea la aproximativ 6,5 cm de nas. Nu exagerez.)
Trec 15 minute, deja începusem să-mi pierd răbdarea, vine chelneraşul:
– Nu mai avem Ursus rece.
– Un cola atunci, dar dacă durează tot 15 minute, nu-l mai aduce.
– Imediat.
(Din nou, carneţelul sub nas, comanda notată)
De data asta mai rapid, chelneraşul îşi face apariţia după vreo 5 minute cu sucurile şi ne informează că nu mai are pahare, aşa că ne dă paie.

Mă interesează, cât de pesimist a putut fi patronul terasei? S-a gândit ceva de genul: „avem 50 de mese, 4 scaune, ar însemna 200 de pahare dacă ar folosi toţi pahare. Dar plm, nu folosesc toţi pahare. Mariana! Trece 50 de pahare, să fie acolo”.
Bine că nu mi-a trecut prin minte să vreau ceva de mâncare, că mi-ar fi fost cam greu să mănânc piureul din şerveţel…

sani
Sânii reprezintă un accesoriu amplasat de ‘mnezău la îndemâna bărbatului, adică pe pieptul femeii. Locaţia este aleasă cu grijă, intuitiv. Aceştia apar în jurul vârstei de 14 ani şi dispar pe la 49. Ei înca mai există şi după 49 de ani, însă nimeni nu mai doreşte să îi vadă. Din acest motiv, îşi modifică utilitatea, devenind un accesoriu inutil. Aceştia au diferite forme şi dimensiuni. Un alt accesoriu există pe sân, acesta este numit sfârc, aluniţă, butonaş, şurubel.

Sânii se împart în mai multe categorii. Vom încerca o enumerare categoriilor importante:

Sânul jucăuş – de mărimea şi duritatea unei lămâi, acest sân are mereu chef de joacă. Asemănarea cu lămâia există şi în cazul sfârcului, micuţ şi tare, indiferent de condiţiile climatice sau de excitarea femelei. Amplasarea sa este realizată numai pe corpul femeilor slăbuţe, cu corp aproape perfect.
Denumiri populare: jucăuşul, lămâia, mandarina, piersicuţa.
Utilizări: nu pot reprezenta un punct de sprijin pentru bărbat. De asemenea nu pot susţine pahare, sticle, pachete de ţigări, etc. Nu au o utilitate prea bine definită, însă unii susţin că pot fi folosiţi pentru exerciţii fizice.
Vârsta femelei care îi poartă: între 16 şi 22 de ani.
Expresii: „ia uite ce jucăuşi are panarama asta”, „sunt coapte mandarinele?”

Sânul “Einstein” – de orice mărime, acest sân iese în evidenţă datorită părului din jurul sfârcului. Femeile care îl poartă încearcă să vadă până în ce punct pot păcăli bărbatul sau doresc o coafură retro chiar şi în această zonă a corpului. Nu există “nu am observat că am păr pe sâni”, până la urmă sunt două chestii care îţi ies din corp şi dacă laşi puţin privirea în jos îi poţi vedea!
Denumiri populare: Einstein, Hittler, bărbosul, lipoveanul, mustăcioară.
Utilizări: pot reprezenta un motiv pentru ca bărbaţii să nu vor să facă sex cu voi. De asemenea, pot fi utilizaţi de prietene sau soţi pentru anumite experimente pentru o coafură nouă.
Vârsta femelei care îi poartă: între 16 şi 49 de ani. Există şi după 49 de ani sau nu. De obicei părul creşte şi permit o viziune prea bună asupra sânului propriu-zis.
Expresii: „ şi când s-o sărut mai jos, ce să vezi??? Einstein frate…” “ mi-a intrat un fir din bărbos în gură, foarte aiurea senzaţie…”.

Sânul elefant – o măsurătoare exactă nu poate fi executată de oameni neinstruiţi. Sunt nişte imensităţi. Sfârcurile, în aceste cazuri, nu se deosebesc decât prin culoare de sân. Ca şi consistenţă, “fleaşcă” e cuvântul de ordine. În cazul bălăngănirii, descriu o mişcare ce poate tinde spre infinit. Un perpetuum mobile în adevăratul sens al expresiei. Sunt purtaţi de femeile a căror greutate este direct proporţională cu înălţimea. Raportul trebuie să fie mai mare sau egal decât 2/1.
Denumiri populare: pepeni, bidoane, damigene, elefanţi, lăprărie.
Utilizări: jucării pentru bărbaţi, cine nu este fascinat de un perpetuum mobile? Pot fi folosiţi şi pentru alăptarea animalelor din curte. De asemenea, aceşti sâni pot sfărâma unele obiecte, de diferite dimensiuni.
Vârsta femelei care îi poartă: 25-49 de ani.
Expresii: “uite bidoane la aia!!!” “lăptărieeeee!!!” “lăptăreasooooo”.

Sânul downtown – sâni de mărime medie, însă fără vlagă. În multe cazuri sunt rezultaţi în urma slăbirii bruşte a femeii. Astfel, rămân nişte bucăţi de piele care atârnă, câteodată chiar până în zona genunchilor. De obicei sfârcurile acestor sâni sunt lunguieţe. De asemenea, sânul downtown poate rezulta din majoritatea celorlalte tipuri de sâni.
Denumiri populare: fleaşca, şosete, uscaţii, coaie.
Utilizări: pot fi folosiţi ca press papier sau ca un punct de sprijin pentru bărbaţi. În anumite cazuri, s-a semnalat utilizarea lor pentru bungee jumping.
Vârsta femelei care îi poartă: 35-49+ ani. Sânii aceştia încep să devină neinteresanţi din momentul apariţiei. Astfel, perioada de la care bărbaţii sunt neinteresaţi de ei scade frecvent sub vârsta de 49 de ani. Nu se poate stabili o vârstă clară la care apar, deoarece nu sunt cunoscute cazuri de bărbaţi care au putut să relateze detaliat întâlnirea unor astfel de sâni.
Expresii: “a…a…avea fleoşcăituriiii…..” „nu pot, nu pot spune cum arătau, erau ca două… nu vreau să vorbesc despre asta!”

Sânul pepenaş – de mărimea unui pepenaş de mărimea unei portocale mai mari, acest tip este catalogat de peste 80% dintre bărbaţi drept „sânul perfect”. Tare, cu sfârcul bine definit. Nu poate fi cuprins în mână, dar lasă impresia că dacă am avea degetele cu 1 cm mai lungi l-am putea cuprinde. De obicei aceşti sâni sunt purtaţi de femei de succes, care reuşesc în viaţă.
Denumiri populare: minunaţii, perfecţii, inimaginabilii.
Utilizări: promovări, obţinerea de moşteniri de la persoane cunoscute sau nu. Pot susţine sticla de bere, pachetul de ţigări, bricheta.
Vârsta femelei care îi poartă: nu contează. Nimeni nu a întrebat vreodată o femeie cu astfel de sâni ce vârstă are.
Expresii: “era perfectă”, “cred că m-am îndrăgostit”, „îi voi da o mărire de salariu”

Sânul piept – de nici o mărime, este un sân format dintr-un sfârc. De multe ori, este mai mic decât o ţâţă de bărbat şi mai mare decât o boabă de piper. Sunt purtaţi cu mândrie de profesoare şi femei de ştiinţă. Interesul bărbaţilor pentru acest tip de sâni este egal cu interesul bărbaţilor pentru produsele de îngrijire a tenului.
Denumiri populare: invizibilul, aluniţa, boaba de orez.
Utilizări: n-ai cu ce…
Vârsta femelei care îi poartă: 0-49 ani. Peste 49 de ani, femeile care îi poartă pot fi uşor confundate cu bărbaţii de 60 de ani.
Expresii: “am crezut că este bărbat la început”, “unde i-ai ascuns duduie?”, “ohoho, ţâţoasă mică (ironie)”.

Sânul puzzle – purtaţi de femeile a căror greutate a depăşit de mult limita bunului simţ, aceşti sâni sunt greu de găsit. Existenţa unor sfârcuri confundate cu sânul, având aceeaşi culoare şi neieşind decât prin nişte protuberanţe de mărimea unui bob de mazăre (turtit) în relief, îngreunează şi mai mult găsirea lor. Din cele 4 perechi de sâni care se pot observa pe pieptul şi pe burta femelei supraponderale, bărbatul trebuie să descopere perechea adevărată. De multe ori femeile organizează jocul “găseşte sânul” pentru a testa vigilenţa bărbatului. Bărbatul are 3 încercări de a descoperi un sân adevărat. Dacă îl găseşte, va primi o porţie de slănină cu ceapă.
Denumiri populare: sâni-de-scroafă, scrofişorii, grăsuţii, cei-şapte-fantastici.
Utilizări – distracţie (jocul “găseşte sânul”), puteţi păcăli porcii orfani cu o mamă de schimb.
Vârsta femelei care îi poartă: 23 – 49 ani. Peste 49 de ani, devin super-sâni-downtown.
Expresii: “l-am găsit din a 2-a!!!”, „scumpo, te tăiem de Crăciun?”

Nu am luat în calcul orientarea sânilor, acest lucru va face obiectul altui studiu amănunţit.

huseHuse.ro este site-ul unei firme din Arat care se ocupă cu producerea de huse auto pentru diferite tipuri de căruţe. La început am fost puţin sceptic, dar până la urmă m-am gândit, ce dracului, odată îşi ia omul huse.
Am făcut comanda, 250 de lei a făcut toată afacerea. Mai scumpe decât husele din bazar, dar merită fiecare bănuţ datorită calităţii.
Am şi o maşină mai ciudată, cel de la care am cumpărat-o a uitat să-mi dea două portiere, aşa că am pe scaunele din faţă mânere pentru a rabata scaunele. Făuritorii huselor magice au ţinut cont de acest lucru, au făcut găurele cusute pe margine în zona respectivă, ceea ce este minunat. De asemenea, am găuri cu arici şi în zona pungilorcuaer din scaune, astfel, am mai puţine şanse să mor repede.
Sistemul de prindere nu este clasic. Există şi şnururi, dar şi sistem click-clack, ca la ghiozdane. Un lucru foarte frumos.
Există mii de moduri în care vă puteţi configura husele. Culoare, materiale, tot ce vrei.
Am aşteptat vreo lună realizarea lor, însă am înţeles că altora le-au venit mai repede. Dacă vreţi o husă de calitate, îi recomand din tot sufletul.
Nu am fost plătit să scriu articolul ăsta, doar am rămas plăcut surprins de calitatea produselor oferite de această firmă.