Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Interviuri imaginare’ Category



Poate nu toţi îl cunoaşteţi pe acest rege al doamnelor din zona Caransebeşului. Când am auzit că vine la Bucureşti, m-am gândit că mi se arată o ocazie ca jurnalist începător ce sunt. L-am sunat pentru a-l convoca pe celebrul hip-apăr la un interviu.

Vocea: Alo da (îmi răspunde o voce de femeie)
Decebal: Bună ziua, Decebal Căliman de la Călăraşi sunt, pot discuta cu domnul Fernando?
Femeia: Ce vrei cu el?
Decebal: Doresc să îl întreb dacă îmi poate acorda un interviu când vine la Bucureşti.
Femeia: Da’ ce atâtea interviuri. Toţi vine să-i ia interviuri. Lăsaţi-l în pace!
Decebal: Vă rog frumos, aş dori să vorbesc cu el două minute.
Femeia (ţipă): Fernando!!! Băăă! Te caută un bou de la Bucureşti.
Fernando: Alo, eu sunt, Fernando!
Decebal: Buna ziua domnule Fernando, sunt Decebal de la Călăraşi. Aş dori să îmi acordaţi un interviu.
Fernando: Pentru ce? Eşti de la reviste?
Decebal: Nu, de la un blog.
Fernando: Şi citeşte mulţi băieţi la tine acolo?
Decebal: Mai nimeni.
Fernando: Hai că-ţi dau, să moară mama. De nu te citeşte pe tine toată ţara după aia…

Venit la Bucureşti, Fernando ne-a pus la dispoziţie o filmare de pe tren. A încântat călătorii cu noul hit.

Emisiunea Acces Direct a decurs normal:

Chiar a dedicat o opera lui Huidu şi Găinuşă:

După emisiune, m-am întâlnit cu „Susanu de la Caransebeş” în parc. A dorit un loc populat pentru a-l vedea fanii.
Mă aştepta pe banca, în timp ce se juca cu doi porumbei.

Decebal de la Călăraşi: Salut, numele meu e Decebal.
Fernando de la Caransebeş: Bă idiotule! Să ştie toată blogoroaia aia că nu sunt gay!
Decebal: Da’ nu te-am întrebat.
Fernando: Bă! Nu sunt gay!!!
Decebal: Am înţeles. Şi ce mai faci? (încerc să destind atmosfera)
Fernando: Hai bine. Uite prin parc, pe-aici, am gasit doi porumbei. Asta e mascul şi asta alb e femelă. (Îi întinde în faţa mea pe rând) Mie îmi place porumbeii. Sunt porumbofil. Îmi place să le dau grăunţe să mînce, să zbor cu ei…
Decebal: Ai avut peripeţii pe drum de la Caransebeş la Bucureşti?
Fernando: Nu prea. A fost mai greu până am găsit autostop de la Pipirig în Caransebeş. În rest, mi-a cerut fanii să cânt pe tren şi am cântat. Bă!!! Nu sunt bă gay! Eu sunt idolul femeilor!!!
Decebal: Credeam că am stabilit problema asta. Păi tu nu eşti din Caransebeş?
Fernando: Nu băiatu’. Sunt din Pipirig. Da’ nu suna adevărat mâncaţi-aş „Florin din Pipirig”. Păream incult. Am zis să-mi zic Fernando din Caransebeş, să nu mă mai creadă lumea ţăran. Toţi râde de mine când aude că sunt din Pipirig. Zice că nu ştie unde este. Dar eu ştiu că ştie şi e invidioşi pe mine.
Decebal: Ai inventat un gen de muzică: hip-ap. Sunt mulţi cântăreţi de hip-ap în ţară.
Fernando: Nu mai e nici unul. Am inventat genul meu.
Decebal: Păi un gen muzical nu ar trebui să fie format de un grup?
Fernando: Ce grup? Eu sunt unic frate. La fanii mei pe care-i am, eu formez un grup mare bă!
Decebal: Ai cântat manele. Acum hip-ap. Fanii nu te condamnă?
Fernando: Ce să condamne? Pe mine nici poliţia nu mă condamnă că nu ştie ei de unde am eu bani şi nici nu or să afle.
Decebal: Păi dacă ai bani, de ce ai venit cu trenul la Bucureşti?
Fernando: Mie-mi place oamenii. Poate chiar mai mult decât porumbeii. E o pasiune a mea. Să cânt la oameni. Să îi fac fericiţi şi să mă fac celebru.
Decebal: Cu femeile cum stai?
Fernando: Cum frate, pe mine stau călare toate. Vine şi vrea să danseze cu mine că sunt celebru. Vreau însă o fată care să vrea ceva serios. Prietene am avut destule, acum vreau o femeie pe care s-o iubesc. Sa scrii acolo, poate mă suna vreo femeie.
Decebal: Colaborezi cu Roxana Oancea. Ai făcut sex cu ea?
Fernando: Ea vrea să facă sex cu extratereştrii. Eu nu fac cu de-aştia pentru că nu sunt gay.

Roxana:

Revenim la interviu.
Decebal: În câteva cuvinte, descrie muzica ta.
Fernando: E un gen muzical, care-l cânt eu cu prietenii. La ei, la mine. Unde suntem atuncea.
Decebal: De ce spui că „te-ai căsătorit cu-n bărbat tâmpit”?
Fernando: Să moară mama, chem băieţii să te facă bă! Nu sunt gay!
Decebal: Da’ zici în piesă bă!
Fernando: Da, eu cânt plamfete de-alea. Eu nu-s serios. Eu zic bancuri când cânt. Fac să râdă lumea şi să se minuneze de cât de tare sunt că am bani şi femei. Frate, tre’ să plec. Se întunecă şi găsesc greu rată.
Decebal: Păcat.
Fernando: Uite, îţi dau un autograf (scoate un pachet de ţigări, scoate ţigările din el, le baga în buzunar şi desenează un FdC pe el, mi-l întinde) să-l pui la tine pă blug acolo.
Decebal: Mulţumesc mult. Un ultim cuvânt pentru cititor(i)?
Fernando: Pentru fanii mei, care ştie ei că nu sunt gay! (si face o mişcare bruscă şi sare pe burtă într-un gard viu).

L-am ridicat, m-a rugat să-l duc până la ieşire din Bucureşti să prindă rată. Pe drum a fost tăcut. A fredonat o piesă şi s-a jucat cu un porumbel.

Mai jos aveţi videoclipurile pieselor care l-au făcut celebru:

Acest interviu este imaginar şi se doreşte a fi un pamflet.

Read Full Post »