Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2009

branduri

Raluxa, Mirelush, vă ofer ocazia de a mă analiza şi de a comenta prostii, aşa cum şi eu am făcut. Succes.

Read Full Post »

Scrisul despre bloggeri este un lucru dependent. Mereu îmi vine o idee despre ceva interesant, vreau să o scriu, văd că scrie altcineva despre lucrul acesta şi mă las păgubaş, aşa că îmi vine să scriu despre bloggeri. E urât, încerc să scap de obiceiul ăsta supărător.
Astăzi voi vorbi despre blogger ca un „EL”. Nu voi menţiona pe nimeni, nu din motive morale, ci pentru că sunt prea mulţi de menţionat. Ca să fii blogger, trebuie să îndeplineşti unele condiţii. Dacă tu alegi să fii altfel, poţi să ştergi contul şi toate articolele pe care le-ai scris. Sau poate îţi place să fii înjurat. În cazul acesta, scrie în continuare.

1) Trebuie să poţi scrie despre orice şi în acelaşi timp despre nimic. Un student la filosofie are un plus la acest capitol. Trebuie să pari mereu filosof. Să scrii texte pe care nu le înţelegi. Gândeşte-te, dacă tu, autorul textului, nu îl înţelegi, cititorul nu va înţelege absolut nimic. Cititorii se împart în două categorii în acest caz. Cei care vor citi textul şi vor spune „ce dracului vrea dementul să spună? e idiot, nu poate lega două idei” şi cei care vor citi creaţia ta şi vor gândi „ce tare a scris ăsta, foarte tare, mai am de citit filosofie până să-l înţeleg”. Prima categorie lasă commenturi „marş mă de-aici”, a doua categorie, „ai perfectă dreptate!”. Să fim serioşi, oricine scrie ceva, are, din punctul lui de vedere, dreptate. E normal să am dreptate, tu spunându-mi asta mă faci să mă fac să scriu în continuare texte fără înţeles.
2) Nimeni nu îţi poate spune că nu ai dreptate. Cine sunt ei să te judece. Spune-le repede să nu te mai viziteze şi treci peste. Răspunsul acesta este des întâlnit: „dacă nu îţi place, nu mai intra”. Păi dacă faci spam ca idiotul, normal că dau click pe blogul tău, măcar din curiozitate sau greşeală.
3) Scrie şmechereşte. Dacă pentru tine, literele înşiruite „lol”, „wtf”, „kewl”, „marphă”, „pewla”, „twitter” nu înseamnă mare lucru, treci la punctul 4). Trebuie să scrii mişto, ca să intre şmecherii la tine pe blog. De asemenea, în text trebuie să foloseşti mai multe caractere decât ar fi normal, care ar trebui să arate aşa: :)), ;), :), :(, :(((((, =)), _I_. Chiar dacă nu ai setată platforma să îţi recunoască zâmbăreţi şi plângăreţi galbeni, tu pune-le oricum, oferi cursivitate textului.
4) Fii ocupat. Nu ai mai scris pe blog de o săptămână pentru că ai preferat să te uiţi la porno şi să te masturbezi, spune elegant că ai avut un „meeting” de afaceri. Nu ai avut timp să scrii.
5) Fii polivalent. Vizionezi desene hentai când vrei să urmăreşti ceva care îţi provoacă intelectul? Tot ce citeşti sunt etichetele de pe sticla de bere? Nu e nici o problemă. Cei care îţi vor citi blogul nu au de unde să ştie asta. Arată-te interesat de cinematografie, artă, muzică clasică, autori ruşi, filosofie greacă. Promovează cititul chiar dacă nu îl practici. Dă bine.
6) Spune NU manelelor. Chiar dacă singurul CD originilal din colecţia ta de muzică este „Chef de chef – volumul 4”, nu recunoaşte nici în ruptul capului că asculţi manele. În online manelele sunt un subiect tabu. Spune doar că nu suporţi maneliştii, chiar dacă spartul seminţelor şi băutul de bere la 2 litri în faţa blocului sunt singurele tale activităţi offline.
7) Blogul tău trebuie să aibă un aspect unic. Tema este foarte importantă pentru blogul tău. Este foarte greu să alegi tema potrivită. Alege o temă care îţi place şi uită-te pe mai multe bloguri. Dacă o mai găseşti în altă parte, schimb-o. Tu eşti unic. Singura temă unică pe care o poţi alege este una cu fondul roz şi scrisul verde? Alege-o, n-ai nimic de pierdut. Cititorii tăi vor trece peste asta, deoarece conţinutul contează. Vor copia textul într-un fişier word şi vor citi ceea ce scrii. E simplu.
8) Fii ecologist. Arunci pachete de ţigări, coji de portocale, diferite ambalaje pe balcon? Fă poză şi pune pe blog spunând cât de nesimţiţi sunt vecinii tăi. Eventual găseşte o campanie „verde” şi pune bannerul lor la tine pe blog.
9) Arată sfinţeşte. Te îmbeţi şi dormi pe stradă ca să nu te vadă părinţii în halul ăsta? Scrie că bei doar sucuri naturale. Nu ai avut o prietenă pe care să o termini? Scrie că preţuieşti femeia şi o consideri un lucru sfânt. Micii cu bere şi ceafa de porc sunt singura ta plăcere? Scrie că mănânci vegetal. Când te duci la restaurant şi te dau chelnerii afară pentru că te-ai îmbătat şi te cerţi cu cei de la alte mese, scrie că ai fost în restaurantul respectiv şi chelnerul a uitat să îţi aducă sare şi spune că este inadmisibil să se poarte aşa cu un client de talia ta. Chiar dacă eşti Zuma master la muncă pentru că nu a venit maşina cu navete de cărat, scrie că subalternii tăi sunt nişte idioţi.
10) Scrie despre cât de naşpa e ţara în care trăieşti. Statul îţi dă şomaj 400 de lei, soţiei tale îi oferă 2 ani concediu pre şi post natal, plătit cu 50% din salariu, scrie că trăieşti în cea mai nasoală ţară din lume. Nu poţi să pleci pentru că afacerile tale nu se pot desfăşura fără tine.
11) Pune filmuleţe pe blog. Scrisul îţi dă bătăi de cap. Nu prea înţelegi când trebuie să pui „sa” şi când trebuie „s-a”, filmuleţele nu cer mult scris. Propoziţia „cea mai tare fază” nu conţine cratimă. Foloseşte această propoziţie la fiecare filmuleţ pe care îl pui pe blog.
12) Zoso e un fraier. Te uiţi la blogul lui Zoso cu invidie. Ai vrea să ai şi tu vizitatori şi reclame şmechere în dreapta, pe care să primeşti bani. Scrie că zoso e fraier. Chiar dacă ai 30 de ani şi locuieşti cu părinţii spunându-le că „ai munci orice, dar nu găseşti”, consideră-l un fraier că trăieşte din blogging.
13) Scrie despre SEO. Chiar dacă blogul tău se numeşte „muculeţulverde” şi la căutare, google te găseşte pe pagina a 2-a, dă sfaturi. Ia 3-4 idei de pe alt site modifică-le puţin. Ideea este aceeaşi, doar că ai mai adăugat nişte greşeli gramaticale. O să îşi dea lumea seama că este scris de tine şi vei fi considerat un SEO master.

Mă opresc aici. 13 reguli pe care multi bloggeri le respectă cu sfinţenie. Sperăm că le vor folosi în continuare, ca să avem şi noi, ăştia care scriem despre bloggeri când ne plictisim, subiecte de distracţie.

Read Full Post »

A apărut în ultimul timp o „campanie” care se numeşte „Ca să fii cool, trebuie să fii viu”. Luând denumirea ad-literam, majoritatea morţilor sunt mai „cool” decât cei vii. Persoanele moarte sunt mai valoroase.
Campania vrea să atenţioneze şoferii care conduc ca mine să nu mai facă asta. Laud iniţiativa, însă mă deranjează că s-a realizat sub formă de „leapşă”. Adică s-a pasat titlul şi ideea de la un blogger la alţii şi au început să se facă tot felul de articole. Unele bune, altele proaste. Cum nu sunt genul de om care voi ridica în slăvi articolele bune, le voi coborî în noroi pe cele proaste.

Blogpolis ne spune următoarele:

Ca să-i dai “în gură”, “s-o calci până-n podea”, “s-o arzi în blană” să fii şmecher la volan, trebuie să te ţină să calci în picioare şi toate lucrurile pe care le preţuieşti, visurile tale, prietenii, familia, cei ce te iubesc, viaţa ta – totul, într-o secundă, toate lucrurile frumoase pe care le-ai trăit şi le-ai fi trăit dacă n-ai fi ales să fii un pic prea…şmecher.
Nu au şmecheraşii care îţi taie faţa atât teribilism în ei, cât are fraza aceasta.

Iar dacă nu-ţi pasă prea mult ce ţi se întâmplă ţie însuţi, gândeşte-te cum ar fi să trăieşti o viaţă întreagă ştiind că de mâna ta cool, care rupe schimbătorul şi roteşte volanul ca pe-un titirez, au murit alţii, poate chiar prietenii tăi, poate chiar familia ta. Ştiind că deşi ai scăpat, o să rămâi cu sufletul pe veci între fiarele alea contorsionate. Ceea ce înseamnă că de fapt tot mort o să fii, mort pe dinăuntru – şi nici asta nu-i cool deloc. Aşa că mai gândeşte-te. Maşina-i un mijloc de transport, tu şi eu suntem oameni din carne şi oase, lasă filmele că Vin Diesel are cascadori care-i fac figurile alea de douăzeci de ori până ies, pe când vieţii tale n-ai cum să-i tragi “duble”.

Păi nici de pasageri nu prea îmi pasă, cine i-o pus să se urce cu tâmpitu’ în maşina?
Duble se pot trage. Spre exemplu, ieri am lovit oglinda unui Logan şi era să o rup. Astăzi, în altă zonă, iar era iar să rup oglinda unui Logan. Parcă trăiam un deja-vu, totul se mişca cu încetinitorul în jurul meu.

Santiago ne spune:

Şiai că pana în martie 2009 au murit 20 de indivizi numai in Bucureşti?!

Până în martie înţeleg. Dar de când?

“Vai iubitule, te iubesc enorm acum că eşti mai mulţi! Eşti cei mai tari!” Îţi spune prietena în timp ce-ţi priveşte trupul sfârtecat de ceva camion… Să mai continui? Ar fi trebuit să pun poze, că alea sunt dovada “vie” “coolness-ului” unora, dar mă abţin, nu vreau să transform articolul ăsta într-un horror show…

Eşti cei mai tari, marfă. Nu ştiu dacă cititorii tăi doresc ca tu să „continui”. Mie îmi place să continuu.

Fii cool ajutând un om!
Fii cool citind o carte!
Fii cool oferind un floare!
Fii cool lăsându-te de drogul tău!
Fii cool fiind mai bun, măcar pentru o zi!
Fii cool aducându-ţi aminte de ai tăi, care-ţi poartă grija şi-ţi duc lipsa!

Ce-mi plac mie enumerările astea care încep cu aceleaşi cuvinte. Este o unealta foarte utilă atunci când vrei să pari deştept. Aşa spun si io: Am fost şi am cumparat pâine, am fost şi am cumpărat ouă, am fost şi am cumpărat iaurt, am fost şi am cumpărat salam. De ce am facut asta te vei intreba, tu, tu care esti tu mirific cititor. Am făcut asta ca să mănânc.

pe blogul DeToate găsim o înşiruire de idei, puse cap la cap. Autorul nu ştie despre ce vrea să vorbească. Ca o concluzie, ca să fii viu nu e bine să asculţi muzică la telefon fără căşti pe stradă.

Alexandru Bleau ne spune:

Ma refer la o gandire de genul: Intru in depasire cand nu am curba si nu vad pentru 100 de metrii masina pe strada; ma odihnesc si beau o cafea inainte de drumuri lungi (si orice drumuri de fapt); ma uit in stanga si in dreapta chiar daca am verde;

la 100 de „metrii”, pluralaţi aşa cum l-a învăţat profesorul de română pe Andrei, ai loc să depăşeşti, să faci o întoarcere şi să mai depăşeşti odată. Uită-te tu în stânga şi în dreapta când ai verde şi speră să nu fiu în spatele tău, că te claxonez 200 de metriiii.

Daca beau, am cine sa conduca in locul meu?; Nu ma grabesc in circulatie si intersectii doar pentru ca cineva claxoneaza in spatele meu si exemplele continua!

Dacă bei, ai cine să conducă în locul tău? Am eu un vecin care face meditaţii la română. Îţi aranjez ceva. În timpul liber repară televizoare şi frigidere, dar e bun la limba română.

Si o lectie foarte importanta de la sofat pe care poate multi nu v-au spus-o: Cand iti iasa in cale un pisica/vulpe/caine pe strada…CALCA-L! Este poate cea mai buna sansa pentru ca tu si restul din masina sa scapati cu viata.

Dacă vrei să-ţi strângi farurile cu făraşul de pe şosea, aşa să faci.

B-ul ne cuvântează:

Eram pe la Snagov. În faţa mea unu cu o Dacie Logan mergea cu 70-80 la oră. Eu după el, cu aceeași viteză. Drum liber, frumos. Se face o intersecție cu un drum de țară la dreapta. Boul din faţa mea pune frână brusc și intră pe strada aia. Eu mergeam cam la 2-3m distană faţă de el.

Păi dacă tu stai la 2-3 metri distanţă la 80 km/h, cum poţi să sfătuieşti pe alţii că nu e bine?

Nu am nimic împotriva „campaniilor” de genul acesta, dar mă enervează toate verzele care îşi dau şi ei cu presupusul. Oare nu era mai bine cât timp iniţiatorul acestei „campanii” posta articolul principal be blogul lui şi nu ruga pe nimeni să scrie în continuare? Era un mesaj simplu şi clar. Nu trebuia să-mi „lipezesc” ochii cu toţi analfabeţii care nu ştiu să lege două idei.

Mesajul e unul singur: „prostia ucide”. Dacă te duci la coasă şi nu te duce capul să mânuiesşti coasa, îţi tai picioarele şi mori. Dacă mergi pe stradă şi nu eşti atent, poţi să pici într-o canalizare şi să mori. Şi nu numai viteza omoară. Spuneţi-mi mie că un băieţaş care mai trage o liniuţă din când în când e mai periculos decât o femeie care îşi caută telefonul în poşetă în timp ce conduce şi vă accept bazaconiile.

Read Full Post »

Azi a început gheifest. Frumos. O grămadă de forţe de ordine pregătite pentru a-i proteja pe cei carora le place puţa, chiar dacă au şi ei, sau pe cele cărora le place păsărica, chiar dacă au şi ele.
Ceea ce nu înţeleg este de ce există un căcat de genul ăsta? Nu puteţi fi ghei la voi în casă? Trebuie să ieşiţi pe stradă şi să strigaţi în gura mare? Eu nu am ieşit niciodată pe străzi să strig în gura mare „eu sunt hetero!!!”. De ce nu există heterofest, boundagefest, milfest, cbtfest şi alte prostii?
Dacă mă trezesc să spun că mă doare-n pulă de gheifestul lor şi că vreau să-i văd morţi, înfipţi în cele mai mari vibratoare din lume, o să mi se spună „pulă, eşti chiar măgar, suntem minoritari! Idiotule!”. Nu sunteţi minoritari. Sunteţi nişte căcaţi cărora le place s-o ia în cur. Eu sunt majoritar şi nu trebuie să o iau în gură. Nici în funduleţ.
„Vai, săracii, idioţii ăia de nazişti iar o să ne lovească”. Pula mea, sunteţi o grămadă acolo, nu trebuie să vă fie frică să folosiţi pumnii, unghiile rupte cresc la loc, cu toate că nu văd un poponar să lovească pe cineva cu pumnul strâns.
O să ajungă treburile dubioase rău. Există şi părţi pozitive pentru noi, iubitorii de păsărici. Dacă ne opreşte poliţia să ne dea amendă, putem spune mereu: „hai frate că sunt poponar, sunt minoritar, te acuz de abuz!”. Şi scăpăm de amendă.
Acum nu mă înţelegeţi greşit. Decebal e enervat, dar idiot nu este. Cu poponarii am eu ce am, cu lesbienele n-am nici o problemă. Pentru ele există homosexualitatea băi, nu pentru voi, măi puţă-loverilor ce sunteţi.

Read Full Post »

Graphic1
Astăzi am auzit o ştire care spunea că se lucrează la o nouă propunere de lege în ceea ce priveşte susţinerea examenelor pentru obţinerea permisului de conducere. Printre aberaţiile pe care prezentatorul ştirii le spunea cu mare înverşunare, mi-a sărit în urechi ideea testării examinatorilor cu un aparat poligraf după susţinerea examenului.
Eu înţeleg că se doreşte lupta împotriva infracţiunilor care s-au tot făcut în sprijinul cursanţilor care nu pot citi o cărticică de 50 de pagini. Ceea ce nu înţeleg este modalitatea găsită.

Probabil s-au adunat poliţiştii în cerc şi s-au sfătuit:
– Spuneţi domn’ comandant!
– Bă, vreau să găsiţi până mâine o modalitate de a-i prinde pe-aştia care ia şpagă să dea permise!
– Da’ domn’ comandant, ce să facem?
– Nu ştiu, găsiţi o soluţie! Georgică, aruncă guma! Executarea!

Şi mult s-au sfătuit,
Până au găsit,
Bastoane şi caschete,
Bulane şi regrete.

Mult la sfat au stat,
Până au aflat.
O cale corectă,
De filme, perfectă.

O cale cu care,
Nici unul nu are,
Cale de scăpare,
Permisul de-l dă,
Cu neruşinare.

– Domn’ comandant! Raportăm!
– George! Guma!
– Să trăiţi!
– Să facem şefu’ ca-n filme. Punem la detector de minciuni.
– Aha! Să punem cursanţii! Să-i întrebăm „Bă, ai călcat linia continua? Ai trecut pe…”
– Nu şefu’, nu! Ne punem pe noi.
– Aaa, da mă, cred că merge. Mâine vorbesc cu cei de sus, poate-o punem de-o lege.

Acum, eu mă întreb. Există un top10 idei idioate? Cred că asta ar ţine primele locuri. Câţi bani trebuie să cheltuim pentru a utila cu detectoare anti-minciunele fiecare secţie de poliţie? Normal, pentru mânuirea aparatului, trebuiesc oameni instruiţi. Câte un salariat în plus la fiecare post de poliţie. În plus, instruirea necesara costă şi dânsa, etc.
În plus, aparatele poligraf nu sunt recunoscute ca probă în instanţă. Asta înseamnă că orice poliţist sancţionat în urma unui astfel de test, poate contesta şi are şanse maxime de câştig.

Cheltuială mare pentru un lucru care, mie, mi se pare atât de uşor de combătut.

Păi în timpul testului, nu ar fi mai simplu, pentru fiecare persoană care dă examenul, să existe 2 martori? Martorii pot fi aleşi din persoanele care îşi aşteaptă şi ei rândul la examen. Se face proces verbal la final, martorii dau cu subsemnatul, că nu s-a dat/luat şpagă şi totul ar fi mult mai ieftin, mai rapid şi de mai mult bun gust.
Martorii nu vor putea fi ameninţaţi „bă, dacă ziceţi ceva, nu mai pupaţi permis azi” pentru că şi ei vor fi însoţiţi de alţi 2 martori.
Mi se pare un lucru foarte simplu.

Dacă n-am dreptate,
Şi altfel se poate,
Voi să comentaţi,
Cu roşii să daţi.

Read Full Post »

Politicieni obosâţi

Am deschis azi televizorul. Pe TVR1 este o emisiune specifica acestei perioade, referitoare la campania electorala. Invitaţi sunt Miluţ cu PNŢCD, un mustăcios de la un partid bleu cu o inimioară deasupra căreia scrie „Forţa”. Nu scrie Rapid, Dinamo sau Steaua mai jos, precum şi alte partide.
Mi-au atrans atenţia participanţii din public. Fiind îmbrăcaţi în culorile partidelor, îmi dau seama că sunt membri. Uitându-mă la feţele lor, îmi dau seama că sunt nişte oameni foarte plictisiţi. Toţi sunt înarmaţi cu nişte steguleţe cu care se joacă. Oferă un efect drăguţ în spate, mişcare, dinamism. Însă feţele… Feţele lor sunt cele mai plictisite feţe pe care le-am văzut. Cu toţii privesc în gol, dezamăgiţi, obosiţi. Se citeşte viitorul pe feţele lor tinere.

Read Full Post »

Lautarii de azi

Astăzi am chef de oleacă de antibuşăreală.

Anti-Flag

Read Full Post »

Older Posts »