Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2009

Prietenii mei, cerşetorii

Nu înţeleg unii cerşetori. Nu vreau să spun că nu înţeleg motivul pentru care cerşesc, ci pur şi simplu nu îi înţeleg. Decât pe cei tineri. Dacă au peste 40 de ani, deja nu mai înţeleg ce spun. Tot ce aud din gura lor este:
– Hăbăăăggggg aagggg, hrrrrrăăăă, un leu…
Înţeleg că sunt săraci şi n-au cu ce, dar dacă ar vorbi, poate s-ar face înţeleşi. Nu mă refer la cerşetori cu probleme de exprimare. Cerşetori normali, sanatoşi, zvelţi, dar nu se pot exprima. Îşi pot plimba cururile două ore, imbrăcaţi gros, la 40 de grade Celsiul, în jurul unei pieţe, în timp ce sorb dintr-o vodcă, dar nu pot cere bani.
Mai sunt şi cei din extrema opusă, care cer foarte frumos:
– Bună ziua, am soţia bolnavă, copiii sunt mici, n-aveţi să mă ajutaţi şi pe mine?
Îi refuz şi pe ei pentru simplul motiv că mă fac să-mi pierd vremea. Sunt bine îmbrăcaţi şi am impresia că doresc să întrebe unde este o anumită instituţie. Dacă puteţi vorbi aşa frumos, de ce nu munciţi??? Puteţi fi purtatori de cuvânt pentru preşedinte, dar nu vă place munca…
Cel mai bine mă înţeleg cu ăia mici. Mie îmi plac copiii. Singurul lucru pe care trebuie să-l îndeplinească un copil cerşetor, pentru a sustrage o monedă strălucitoare din buzunarele mele prăfuite, este să nu fie ţigan. Îmi plac copiii şi ei mă plac pe mine. Dacă mă bagi în mijlocul unei mulţimi formată din vreo 3000 de persoane şi laşi un cerşetor copil în exteriorul acesteia, el îşi va face loc printre mulţime şi mă va găsi fără nici cea mai mică ezitare. Mai mereu merg pe stradă cu câte doi ţigănuşi după mine care mă roagă frumos să le dau bani şi ţigări.

Read Full Post »

Gunoaie

gunoaie-bloc
Fotografia este facuta in spatele blocului meu. Exact langa Grasuţa, a înflorit un morman de gunoaie. Vreau să specific faptul că locuiesc într-o zonă foarte apreciată a oraşului. Exact în centrul acestuia. Ca să fiu în ton cu campaniile desfăşurate, declar că nu aş putea să fac sex acolo.

Read Full Post »

Scriu degeaba

Observând, în această pauză pe care a luat-o blogul meu, descrierile câtorva bloguri, mi-am dat seama că scriu degeaba. Nu am ce căuta în această minunată lume bloggoreică.
Toate blogurile sunt făcute pentru oameni deştepţi, pentru elite, pentru mamifere inteligente, pentru că autorul s-a săturat de prostia din jur.
Nu am văzut nici un blog a cărui descriere să fie următoarea: „Un blog pentru proşti, inculţi şi analfabeţi”. De ce nu putem accepta faptul că un procent destul de mare din populaţia României s-ar înscrie în aceste categorii?
Aş vrea să văd un blog care vorbeşte despre cărţi şi este catalogat ca un blog pentru oamenii cu un nivel intelectual mediu decât unul care publică filmuleţe de pe iutub şi poze cu „maşini bengoase” şi este catalogat ca blog pentru elitele ţării.
Scriu degeaba. Nu mă bucură cu nimic dacă mă citeşte un absolvent a două facultăţi, care nu ştie că poate să facă altceva în viaţă decât să moară cu nasul în cărţile cumpărate de mămica, sau dacă mă citeşte un om fără studii, dar care câştigă foarte bine. Nu îmi pasă, nu scriu pentru inteligenţi, dar nici pentru proşti, scriu pentru mine. Nu am un public ţintă pentru că nu pot scrie despre un singur domeniu. Nu pot scrie despre o arie mai largă de domenii pentru că nu ştiu mai mult de două.
Mi se pare într-adevăr o mare realizare a cuiva care îşi realizează un blog. Două clickuri şi are blogul făcut. Automat, este o persoană inteligentă. Cei care îl citesc, îl citesc pentru că sunt persoane deosebit de inteligente.
Chestia cu blogurile pline de filmuleţe, bancuri şi poze amuzante îmi aminteşte de începutul filmului A Space Odissey, când se imaginează un episod crucial din evoluţionismul darwinism. Un antropoid ia un os si incepe sa izbească cu el de diferite pietre sau alte oase. Celelalte antropoide îl imită, apreciind foarte mult noua armă şi reuşind să învingă maimuţele care nu foloseau nici un fel de arme.
Să mă fac înţeles, scenariul din blogosferă este următorul: pune un individ un filmuleţ de blog, cu care nu are absolut nici o legătură, nu ştie cine l-a făcut, de participat la realizarea acestuia nici nu se pune problema. Vizitatorii blogurilor văd filmuleţul şi comentează: „foarte tare”, „hahaha, ce tare”, „marfa”. Mulţi dintre aceştia, deţinători şi ei de bloguri, pun şi ei acelaşi filmuleţ pe blog şi primesc de asemenea, cele mai frumoase laude. De aceea ajungi să vezi un filmuleţ cu o maimuţă care îşi bea pipi-ul pe sute de bloguri. Nu contează mesajul, „tare” să fie. Astfel, filmuleţul devine unealta de care spuneam mai devreme. Prin acel simplu filmuleţ, numărul vizitatorilor creşte de la o zi la alta. Numărul vizitatorilor vizitatorilor care pun filmuleţul pe blogurile lor este de asemenea în creştere. Astfel se realizează evoluţia bloggurilor „pentru mamifere inteligente”.
Probabil că aţi observat că am folosit de vreo două ori expresia „pentru mamifere inteligente”. Aceasta este luată din descrierea unui blog care se ocupă cu postarea unor ştiri. Nu, nu fac recenzii la cărţi sau la albume jazz, postează ştiri. Nu articole, ştiri. Vă dau câteva din titlurile de astăzi: „Samsung, blestemat sa fii!”, „Facultatea este o tarfa!”, „Top Gear”, „Facem caterinca, ce altceva?”, „Voodoo Magic”, „Mass: E cutremuuuuuuuuuur!”. Sper că doctorii, arhitecţii şi matematicienii care vizitează acel blog zilnic, pleacă mai inteligenţi decât ajung.
Nu vreau să mânjesc cu ciocolată pe nimeni. Dar dacă vrei să faci un blog de ştiri, ar trebui să ai măcar habar despre cum ar trebui să arate un titlu în presa scrisă. Ar trebui să poţi face diferenţa între articol, ştire şi editorial.
Dacă orice jucărie stricată are blog pentru persoane inteligente, Ciutacu înseamnă ca are blog pentru supraoameni. Pentru rasa încă nedescoperită. Scrie acum şi lasă pe web pentru ca strămoşii noştri de peste 2455 de ani, singurii care îl vor putea înţelege să se delecteze cu blogul său.
Am văzut o întrebare interesantă pe un blog: „ai nevoie de studii de specialitate pentru a fi jurnalist?”.
Acum aş dori să pun şi eu o întrebare: „Este nevoie de şcoala generală pentru a scrie pe un blog?”.

Read Full Post »

Ho disperaţilor, ho

Am nimerit, în pauza aceasta de blogging, pe blogurile unor paranoici digitali. Disperatul şi Paranoicul îmi place să le spun.
Eu de mic am fost învăţat să las doctorii să bage orice în mine cu o singură condiţie, aceea de a scoate obiectele după ce îşi termină treaba. În schimb, tatăl meu, om cu capul pe umeri şi fără credinţă în sfinţişori şi îngeraşi, m-a învăţat să nu las popa să bage ceva în mine. Eu am auzit mai multe cazuri de preoţi care au făcut doamne-ajută cu copilaşi decât doctori.
Am observat că se trezesc câţiva paranoici indiferent de subiectul adus în discuţie. Nu voi comenta despre cipuri pentru că nu sunt informat. Tot ce am gasit la o simplă căutare au fost reacţiile unor paranoici, reacţii lipsite de logică, cursivitate şi informaţii.

Read Full Post »

Lautari ritmaţi

Astăzi avem chef de ceva mai săltăreţ

Benighted – Nemesis

Read Full Post »

În această pauză a blogului am descoperit receptorul radiaţiilor, persoana care a postat mesajul acesta pe Twitterul de pe casa scării. Este vorba despre o vecină. Problema ei era una simplă. Un bou vagon care doar ce s-a mutat la noi pe scară şi-a adus şi antena parabolică de la Gigi Teve şi a plantat-o exact pe geamul vecinei. Aceasta a acuzat dureri de cap şi presupun ca a sesizat o schimbare a priveliştii pe care o are. A ieşit scandal. Pentru montarea unei asemenea antene, cei de la Erdeesshhh au spus ca este nevoie de acordul tuturor vecinilor de pe scară, lucru care nu ne-a fost solicitat. A doua zi după scandal, antena era dată jos, vecina fericită şi căţeluşii din faţa blocului mai jucăuşi ca niciodată.
Mă bucur că nu am pus bileţelul cu ursuleţii care papă smântână până la urmă.

Read Full Post »

Blogul ia o pauza

Dupa cum aţi observat, nu am mai postat aşa des pe blog. Motivele sunt diverse şi întemeiate. N-am avut chef, am vrut să-mi levelesc warriorul, mi-au venit nişte cărţi pe care mi-am dorit sa le citesc, etc. Aşa că voi lua o pauză. Voi scrie mai des despre ce fac în această pauză şi ce gandesc.

Read Full Post »

Older Posts »